nimicuri.

Ne aflam intr-o padure din Transilvania. E noapte, vantul sulfa nebunatic, norii anunta furtuna, iar cei 4 cai negri ai trasurii, cu masti de aluminiu impopotonate cu pene de pelican pe fata, alearga isterical printre batranii copacii posomorati. Eu manez caii, ma aflu pe bancuta din exterior a trasurii, dar iti pot auzi cu usurinta urletele din interiorul trasurii negre, captusite cu dantela neagra pe exterior si interior, acoperita pana la locul “soferului”. Tu credeai, dragul meu… ca a fi detestat inseamna o anume forma de simpatie. Dar lasa…. Te voi invata ce inseamna sa fii cu adevarat detestat.

Luna plina, regina noptii, poposeste in vesnicul ei tron de pe cer. Stralucitoare, ca intotdeauna. Ei ii voi dedica acest sacrificiu. Ea, regina cerului, este imbratisata de norii negri, care danseaza constant. Stelele sunt clapele unei orgi care rasuna o melodie funebra, sinistra, exact ca pentru seara aceasta.

Si iata ca ajungem la castel. Ah! Casa dulce casa! Castelul este imens, neo-gotic, construit in secolul 15 special pentru un alchimist nebun, pe cea mai inalta stanca a muntelui, mereu la vegherea lunii! Vocile lupilor se aud atat de minunat… lupii formeaza cantece grozave, in ritm cu orga nebuna a stelelor… Caii opresc chiar la intrare, in fata scarilor din piatra, negre la lumina lunii. Cobor, deschid portiera sit e scot afara. Esti legat la maini si la picioare. La gura nu m-am obosit sa te leg, imi place cum urlii de frica, de groaza. Te iau ca un sac in spinare. Te zbati puternic, dar nu degeaba am facut sala. Caii se indeparteaza cu trasura, chemati parca de ceva neomenesc. Din gura ta ies injuraturi sparte-n lacrimi de cristal, iar eu rad cu pofta la fiecare dintre ele, ca o nebuna.

Te car in spate pana la poarta gigantica din lemn a castelului gotic. Nu-mi ramane decat sa te tarasc pana in cel de-al 6’lea turn al castelului. La o simpla ridicare a mainii drepte, cele doua usi gigantice din lemn se deschid, si dinauntru rasare o lumina galbuie, de la cele 66 de lumanari aprinse in cinstea Lunii. Ma uit la ceas, este 10 seara. Bine, inca mai am timp, pana la 12 fix, sa fac putina curatenie si sa te pregatesc pentru ceremonie.  Luna va fi pregatita sa te ia la ea. Asadar, te tarasc dupa mine metri in sir, zeci / sute de scari din piatra. Te izbesc de cateva ori si-ti fac niscaiva vanatai. Ajungem. In sfarsit. O micuta incapere, de jur imprejur cu geamuri uriase, gotice. Te asez pe un scaun, te leg si mai strans de franghii. In centrul incaperii de piatra, se afla un orologiu ce arata pozitia lunii. Inca doua linii pana la centru.

Cand va fi acul la lunia centrala, luna va prinde viata, eu imi voi duce pana la capat razbunarea. Dar pana atunci, trebuie sa matur de cate 7 ori in cate 7 directii diferite, pentru ca sacrificiul sa nu aiba probleme.

Si aici suntem, iubitul meu drag. Acul indica pozitia centrala a lunii pline, orga canta nebuna un mars funebru in ritm cu haitele de lupi din padure. Demonii au venit sa fie martori…

Te leg cu mainile de nist catuse din fier, ce cad din tavan. Picioarele ti le prind de catusele legate cu un lant de podeaua din fier, imediat dupa ce te dezbrac. La gura nu te leg, imi place sa te aud urland de spaima si durere. Si deodata vad cum lama cutitului de jucarie iti sfasie carnea curata, improscandu-mi pe fata cateva picaturi din sangele tau sarat, fara gust sau caracter. Iti fac o pentagrama, o stea cu 5 colturi, intoarsa, pe intreg abdomenul. Caci asta este simbolul nostru. Haosul. Un adevarat haos! Tipi de durere… durere? Crezi ca doare? A durut la inceput.

Din liniile facute pe abdomenul tau curge sange, siroaie. Dar nu au fost de ajuns pentru tine, asa ca nici pentru mine nu e deajuns. Scot un bici si incep sa-ti lovesc spatele, pe gura iti ies urlete. Oh.. da..!! urlete ca astea vreau! Urlete adevarate! Ti-a ajuns? 29…32 de lovituri… ma doare mana dreapta ingrozitor.

Nu am multe chestii pregatite pentru tine in seara asta. Dar vreau sa ma joc putin cu scaunul cu socuri electrice. Prin capul tau trec cateva fulgerari si uiti. Dar iti revii.

“Nu-ti fie frica… uite… iti dau drumul. Hai sa ne jucam, bine? Iti dau drumul, si fugi prin castel, ca sa te ascunzi de mine. Daca nu te gasesc pana la 5 dimineata, nu te mai caut, iti dau cuvantul meu ca vei fi liber sa pleci. Dar daca te gasesc… iti voi spinteca fruntea cu o bormasina… Vezi cat de balnda pot fi?”

Si fugi cat te tin picioarele, in urma auzi numai rasul meu isteric. Ah! Cat imi place! Zgomotul pasilor tai se aude in urma. “Cine nu-i gata il iau cu lopata!” Bormasina o iau dupa mine, nu se stie niciodata, si plec in cautarea ta. Pasii tai mangaie podelele din piatra ale castelului. Imi place. Liniste de mormant peste tot, intuneric peste tot. “Unde esti… iubire.. unde esti?” Sala de oglinzi. Ai ales aceasta incapere chiar fara sa stii. Stai ghemuit dupa o oglinda, dar iti vad reflexia in oglinda din fata ta. Iar eu incep sa rad isteric, radicand in aer bormasina, ca pe un trofeu. Imi vezi reflexia in oglinda. Te ridici si fugi din nou. Iesi din sala oglinzilor, treci prin sala principata si urci scari multe multe, din piatra. Ajungi la o camera ingusta, cu un geam imens. Ah! Evadare! Deschizi fereastra si observe ca pana jos sunt 30 de m cel putin. Si nu numai atat, dar te asteapta o haita de lupi infometata. Nu ai ce sa faci… nu mai ai unde sa fugi. Te ghemuiesti jos, sub fereastra, in momentul in care eu apar in usa, cu bormasina in mana, privindu-te. Incep sa rad. Bormasina porneste. Tu esti satul. Si ultima imagine pe care o iei pentru iad e imaginea mea, cu bormasina porninda, mergand usor spre tine… stii ce te asteapta.

“Si asa te-am inchis intr-o poveste, transformandu-te in bucati de cuvinte mancate de ura, pe o inima de hartie.”


Am scris aceasta povestioara pe melodia:



Dar merge si:

Read More

Pianistul

Am avut de gand sa pun pentru Miercurea Fara Cuvinte niste poze pe care le-am facut la o pictura de-a mea dar nu ma lasa blogsoru' asta nu stiu de ce :-?? Eh... oricum nu iesise atat de bine. Dar acum hai sa va minunez [sper, cel putin :)) ] cu o poezioara.

Si cu degete de pianist violezi vioara
Iar pianul canta cristalin
Apasat de degete de violonist
Plange sub clar de luna plina.

Si note imparti, desparti,
Apuci sa faci un amalgam
De sentimente impreunate
Intr-un instrument musical.

Si norii se lovesc afara, pe cer.
Si inauntru tu-mi canti sufletul
Pe note de pian facut din gheata.
Si simt cum totul imi pare ireal.

Vioara scrasneste greu sub
Influenta mainilor tale magice.
Si firele de par lasate libere
Se’mpreuneaza cu nebunele corzi ale viorii.

Afara stropi de ploaie reci
Valseaza in aerul smintit.
Tunete infricoseaza cerul negru,
Si stele de frica se ascund.

Iar tu de aici controlezi totul.
Cu sunete de vioara nebuna,
Cu nervi de otel si sunete
De corzi din panza de paianjen.

Si coate se rasfrang pe arcusul sangeriu
Patat de sentimente in forma
De cioburi de clape de pian,
Rupt din bolta cereasca.

Read More

Vampirul Davil 2

Un alt mic fragment.

"Cineva suna la interfonul din strada. Ah! Iubitele mele surori de suflet. Le-am dat imediat drumul sa intre.
Ophelia: -Uau! Uite-o si pe Alexandra, nu ma asteptam. Pe un ton ironic.
Alexa: -Adica? Ma intreaba, fara zambet, radicand spranceana stanga.
Coreen: -Bineinteles c-am venit, darling! Cu zambetul larg pe buze.
O: -Bun! Ptr ca am o surpriza ptr voi…
A: -Bautura? Sare Alexandra repede.
Scot sticla de Saint Petersburg, vodka ruseasca.
C: -Uuuuhuuu! Bauturaaaa!!
A: -Si pizza! Spune Alexandra, vazand resturile de pe masa din salon. A si terminat-o.
C: -Las’ ca doar n-am venit pentru mancare.
Eu: -Si eu ma bucur sa va vad, fetelor!.
A: -Te iubiiim!
C: -Uau, cand l-ai facut? Ii sta bine. Spune Coreen, vazand tabloul cu Davil, de pe perete.
O: -Nu conteaza. Chestia aia n-are nimic rusesc in ea.
A: -Da-o naibii de rockoteca, cine are nevoie de rockoteca cand avem vodka? Un energizant ne mai trebuia.
O: -Merge si cu Cola, sa stii, de minune!
C: -Pai era fain sa mergem la rockoteca, caci mereu gasim pe acolo niste gagii sexi care sa ne traga cu motocicletele alea Harley Davidson extraordinare…
O: -Pe un frig ca asta? Nu mersi.
A: -Ieeeeiii, sa petrecem!
Eu: -Nu, nu, nu! Nu inca!


M-am dus repede si am pus cdul in combina nou nouta, ceva metal, nou nout. Boxele, patru, imprastiate prin salon, au inceput sa bubuie.
A: -Mi-a fost dor de tine!!!
Eu: -Si mie de voooi!
Tipam una la alta caci nu ne puteam auzi.
C: -Destrabalareeeee!!!!

Imediat am dat canapeaua si masuta joasa la o parte, vasele de portelan imprastiate de mama le-am ascuns ca sa nu cumva sa dam peste ele, si semineul l-am oprit caci, la cat aveam sa ma imbat, aveam sa uit de el, si cine stie ce se putea intampla, nu? Mereu am fost prudenta. Ca se facea frig? Pe naiba! Vodka aia combinata cu bere si muzica rock avea sa ne faca sa fierbem.
Beam din sticla ca nesatulele, strambandune usor la primele inghitituri. Mi-am amintit si m-am dus in pivnita unde se putea intra pe dinauntrul casei, prin usa camuflata de sub scara, si am luat o naveta de bere. Brrr, ce frig era! Bere cum stie numai tata sa cumpere, de-aia germana, puternica, nu gluma! Nu ca am fi avut nevoie de beri dar senzatia sa te destrabalezi pe muzica rock dand din cap e mult mai frumoasa cand ai o bere in mana (sau cate o bere in fiecare mana), chiar daca o versi.
Si, oooh, doamne! Ce ne mai placea! Imaginati-va cum ar fi ca Chopin, Beethoven, Mozart, Vivaldi, Shostakovich si toti ceilalti, ar incepe sa-si cante suferintele toti odata, in aceeasi loc. Va dati seam ace ar iesi? Nebuneala, nu alta! Asa vedeam si eu, si inca mai vad, muzica rock. O simfonie de zgomote ce e preling drept liniste prin urechiusele noastre de muritori sau nemuritori. Beam cand din sticla de Saint Petersburg cand din berile de pe masa, toate desfacute. Si, in spatiul “amenajat” innebuneam usor, cu fiecare gura de alcool si cu fiecare sunet ce curgea prin inimile noastre. Cu fiecare miscare brusca a capului pe care o faceam. Ne aplecam in fata si incepeam sa dam din cap, lasandu-ne parul sa se joace cu particulele de praf existente in aer. Trupurile noastre vibrau de la muzica. Ne imbatam dar cel mai important, ne simteam noi insine. Ah! Si ce batai de tobe! Si ce sunete creeaza cu acea chitara electrica! Coboara.. urca.. iar coboara… parca ar fi un strop de apa rece plimbandu-se dupa cum vrea, pe creierul tau. Muzica din tine se misca in locul tau, nu tu. In momentul acela cand asculti muzica rock, esti propriul tau sclav.
Urletele ne ieseau din gatlej, de fericire, de nebunie. Oh! Si acordurile acelea de chitara, de tobe… sunetele de vioara si tambal, impreunate, intr-un spasm morbid. E o… armonie deliranta. O fericire absoluta si totusi o bezna totala, un rai demonic in care te scufunzi sunet cu sunet, minut cu minut, pahar cu pahar.

Eram fericite, urlam, cantam, tipam, saream in sus, dansam (la un momentdat Alexandra s-a urcat pe masuta din lemn masiv si a inceput sa dea din fese, pe o melodie mai lenta putin) beam, Coreen incepuse sa si fumeze, stand pe jos si scrumand intr-o farfurie adanca. Stai.. de unde luase farfuria? In fine. Si ma invart, si la un momentdat cad pe jos si incep sa rad de fericire, de bucurie, de euforie! Iau o sticla de bere neinceputa si mi-o torn in cap, caci intregul meu trup fierbea.

Coreen dadea din cap ca o descreierata, prefacandu-se cantand la o chitara, Alexandra nu se daduse jos de pe masa, statea in continuare beata, in picioare, leganandu-se si dand usor din cap pe muzica. Iar Davil dadea si el din cap, in mijlocul salonului micut, sorband cu nesat din sticla de Jack Daniels. Pe jos erau cioburi de sticla de bere sparta. Stai…. Davil? De unde luase sticla? M-a plesnit asa o teroare in maduva oaselor ca pentru o secunda care mi s-a parut o eternitate, incremenisem. Si am oprit muzica de la combina de sub televizor. Ma uitam la el. Eram inca lucida.

D: - Uite ce petrecere marfa dau fetele astea! Si eu n-am fost invitat…
A: -uite-l si pe Daviiil… ha ha ha haaaaa!!!
O: -Cand ai aparut?
D: -Important e ca am aparut. [le ia pe Alexandra si Coreen in brate] Alexa.. Coreen… va simtit obosite, va este somn. Da, stiu… va cred.. dupa o asemenea petrecere. [Iar Alexandra si Coreen se uitau ciudat in ochii lui. Apoi, ca prin transa, s-au imbracat, si-au luat gentile si au plecat fara sa spuna nimic, avand in continuu acea privire fara forma, fara stralucire, ca a unui robot.]

M-a cuprins o frica teribila. Nu stiam daca sa fug in strada, sau sa stau… eram ametita, vedeam totul foarte vag. Si ma simteam ciudat. Ce e cu mine? Ma intrebam. Oh, nimic. Cu siguranta efectul alcoolului. Ma linisteam pe mine insumi. Inghiteam in sec uitandu-ma in ochii lui de marime medie, bine conturati, de un albastru intens, de data asta verzui… un fel de turcoaz. Nu-mi dadeam seama. Statea fix in fata mea. Voiam sa tip sa urlu, dar fiecare incercare mi se oprea in gat, formand un nod. Ce bine imbracat era! Subtirel pentru vremurile acelea geroase. Blugi albastrii decolorati, stramti jos, cum se purtau in acele vremuri, bocancii lui de piele neagra, imensi parca. Si camasa de in, neagra, cu manecile suflecate atent si cu primii nasturi descheiati, lasand la iveala pieptul sau gol, fara par. Pielea ii era trandafirie, nu alba. E clar… tocmai se hranise. Tocmai ucise pe cineva. Tocmai furase o viata. Parul il avea strans in coada la spate, lasand totusi o suvita de par blond sa-i cada pe obrazul stang. Ce frumusete ireala… ce zeitate nemaivazuta! Ce divinitate superba, nemuritoare! Cata feblete! Ce monstruozitate angelica…"


Well? :D

Read More

Elefterie Voiculescu - Incrancenatul

Oooops... scuzati ca am pus "Vasile Voiculescu" prima data... am greesiiit :d


Are o actiune lenesa, greoaie, de aceea poate fi numita putin “plictisitoare” pentru cititorii dornici de actiune. Este vorba despre un cameraman, Gruia (vultur) ce se indragosteste de Ilse, o fata in varsta de 30 ani, (da, e fata, nu e inca femeie, si nu ma refer la fizic… ) din satul Cristian. 20 de familii din acel sat stau sub “stapanirea” lui Manitu, un escroc ce se da drept trimis al lui Dumnezeu. El le impune oamenilor legi religioase stupide, prin care le taie dreptul la o viata normala, la nevoile omului si la cunoastere. Ilse, face parte din “ostasii cerului”, si ce nu stie ea, Gruia afla de la Vilma, singura vietuitoare din acel sat care I s-a opus lui Manitu si a ramas in viata. In timpul celui de al doilea razboi mondial, sotul mamei lui Ilse, a fost nevoit sa se inroleze in armata germana, pe motiv ca era sas. Trei ani mai tarziu, Manitu si oamenii lui au dat navala in sat. Manitu, dupa ce a batut-o pe mama Ilsei, a lasat-o insarcinata, lucru pe care Vilma nu I l-a putut spune Ilsei, deoarece Manitu a jurat ca daca sulfa vreo vorba o ucide.

Gruia, un om cu scaun la cap, nu este nici in ruptul capului de acord cu aceasta secta religioasa ilegala. (si nu din cauza ca e ilegala, ci din cauza ca defapt Manitu nu face altceva decat sa manipuleze pe bietii oameni) In plus, Ilse este fiica lui Manitu. In concluzie, ori se va desparti de Ilse, pe care o iubeste nespus, ori va deveni “ostas al cerului”, acceptand sa fie manipulate pe toate partile.

Vor reusi Ilse si Gruia sa fie impreuna? Vor reusi sa-l infrunte pe Manitu, un ucigas?

Nu recomand aceasta carte adolescentilor, deoarece e cam prea plina de “intelepciuni” si invataminte psihologice. Nu regret ca am citit-o, dar nici nu recomand celor sub … 17 ani sa-si bata capul cu asemenea chestii. Dar voi faceti cum doriti :d


Multumesc Rosei pentru premiu! (dreapta - sweet blog award) si l-as da mai departe, dar marea majoritate dintre voi l-ati primit deja :d

Read More

Minciuni

Minciuni sparte-n suflete stricate.
Si zambete triste reflectate-n
Cioburi de minciuni expirate.
Agonie cu lacrimi de adevar.
Minciuni fulgeratoare,
Salata de inimi frante.

Si asa.. de suflet :x

Read More

Daca e sa mor tanara...

Nu uitati de sondajul din dreapta sus a blogului! :d

Rosul trandafirilor parfumati
Se va transforma in negru.
“I’ve had just enough time..”
Oare? Mda.. cred. Am avut, am avut mult..
Nu, n-am avut deloc!
Ah.. satin in toate culorile…
Cosciug mult iubit.
Rude plangand…
“Funny when you’re dead
How people start listening”
Daca e sa mor tanara…
Cantati-ma pe discuri de Leppard.
Plangeti-ma cu versuri de Omega,
Si uitati-ma pe sonete de Europe.
Caci viata e frumoasa.
“Sink me in a river at dawn…”
Ah… sa devin membra a grupului “27”
Odata cu toate persoanele ce si-au vandut
Sufletele diavolului pt iubirea lor Rock’n’Roll..
“Sing me with the words of a love song”.
Viata scurta, multe bucurii…
Perle colorate si argintarie neagra,.
Parfum de tristete si
Lumini de flacari verzi.
Toate laolalta.

Primavara frumoasa va doresc tuturooor! >:D<

Read More

Decalog intarziat :))

Inainte de toate, vedeti ca aveti in dreapta sus a paginii, o intrebare: "Ce doare mai mult, minciuna sau adevarul?" Vreau sa votati cum credeti ca este de cuviinta :) adica cum credeti voi.


Am primit de la Vremea Cartilor aceasta provocare, trebuie facut un decalog pe baza de afirmatii. Deci, sa vedem dupa ce elemente ma ghidez eu in viata! (Oi avea eu 15 ani, dar stiu cum VREAU SA FIU.)

1. Sinceritatea este cel mai important element al caracterului nostru (asta daca avem caracter - unii nu au deloc), si trebuie sa profiti de sinceritate indiferent ca ai ceva de castigat cu asta - sau nu.

2. Sa ai incredere ca poti ajunge sa zbori printre nori, fara sa fii insa prea visator, si sa nu crezi NIMIC cand o persoana iti scuipa in fata "nu poti". Doar pentru ca ei nu sunt atat de curajosi ca tine, incat sa aiba vise (si sa le realizeze!), nu inseamna ca TU nu POTI! Pentru ca, orice iti propui, VEI REUSI! (Si credeti-ma, nu sunt prea optimista de felul meu)

3. Sa zambesti larg si sincer chiar si cand cel mai mic lucru este impotriva ta.

4. Sa te iubesti pe tine insuti, mai mult decat orice, si sa crezi ca esti o divinitate printre ceilalti, chiar daca stii ca nu esti. (Narcisista si "modesta" de mine :D, dar recunosc ca acest lucru sta la baza fericirii mele)

5. Sa fii cinstit nu pentru a fi rasplatit de Dumnezeu (sau in ce zei crezi tu), ci pur si simplu pentru a te multumi pe tine insuti. Asa, macar, te vei putea deosebi de ceilalti.

6. Sa fii bun cu ceilalti, dar atentie, CU LIMITE! Caci nu oricine merita bunatatea ta, si sa dai mereu inapoi cand stii ca vei intra in vreun bucluc din cauza "generozitatii" tale. Puteti numi asta egoism, sar cum vreti... :-??

7. Sa nu incerci niciodata sa-i schimbi pe ceilalti, mai bine te indepartezi de ei. Caci, in loc sa ii schimbi (Aminteste-ti cat e de greu sa te schimbi pe tine) ii ranesti foarte urat :) asadar, ori stai cu o persoana pentru ca o placi, ori nu stai deloc :)

8. Daca TU esti total multumit de tine, SA NU TE SCHIMBI, chiar daca toti iti cer asta.

9. Sa fii tu insuti! Caci "E mai bine sa fii detestat pentru ceea ce esti, decat sa fii iubit de cei din jur pentru ceea ce nu esti!!!" Kurt Cobain.


10. Sa tii dreptatea de partea ta, numai cand stii ca AI dreptate, si sa fii in stare sa spui ce trebuie, si sa suporti, cand nu ai dreptate.


Sa vedem dupa ce elemente se ghideaza in viata... Ioana, Adelina, C.L.M., Rose. :D



Ah, si o muzica buna :d

Read More

Cheile sufletului meu

Si cheile sufletului meu stau imprastiate peste tot,
Dar nu le ia nimeni, parca nu le vede nimeni.
Si orasul dinauntrul meu sta pustiu, si plange.
Lacrimi, lacrimi cu un gust acrisor si dulce.

Si cheile sufletului meu stau imprastiate pe podea,
Dar oamenii sunt orbi, si nimeni nu le poate vedea.
Si orasul dinauntrul meu urla dezamagit, fara speranta,
Disperat dupa iubire.

Si cheile sufletului meu.. Uite! Is acolo!
Printre randuri de poezie roasa de tutun.
Printre cafea alba si cuburi de zahar brun.
Dar nimeni, nimeni nu le vede.

Si cheile sufletului meu se vestejesc.
In curand de nimic nu vor mai fi de folos.
Si lacrimi ruginite se rasfrang printre fire de par verde.
Si sufletul meu dornic de iubire, continuu arde.

Cheile sufletului meu se pierd in timp si spatiu,
Si nu le mai gasesc nici eu pe nicaieri.
Si le caut disperata in caz ca le va vrea cineva, vreodata.
Dar nimeni nu apare…

Si cheile sufletului meu s-au pierdut de tot.
Si stau si ma gandesc cu jale,
La poarta dinauntrul meu, vesnic inchisa,
La cheile sufletului meu….

Read More

Scrisoare catre Veronica

"Adormind aseara cu gandul la tine si desteptandu-ma dimineata tot cu el, as putea sa iti scriu toata ziua fara sa obosesc, daca cititul nu te-ar obosi pe tine. Nu stiu de ce, orice lucru, chiar si acelea care nu au a face deloc cu tine, imi aduc aminte de tine. Ce ai tu de impartit cu teii, cu florile si frunzele de tei? Poate unde esti asa de dulce, ca mirosul frunzelor acestora". "Si daca se intampla pe tine sa te vaz, Desigur ca la noapte un tei am sa visez. Si daca se intampla sa intalnesc un tei, Desigur toata noaptea visez la ochii tai".

Mihai Eminescu.

Read More

Atelierul unei adolescente

Camera imbibata in miros
De acuarela imbibata-n ulei.
Picturi moarte, sterse,
Peste tot in jur.
Pictez fantome
Ce traiesc prin muzica,
Si vampiri capturati
In pagini de carti ieftine.
In aer domnesc sentimentele
Unei adolescente sadice.
Iar Nirvana canta despre un om
Ce a vandut lumea,
Pe note de chitari electrice.
Si o voce infundata rasuna
De pe undeva din laptop.
Aceleasi note sublime la infinit.
Aceeasi zi efemera.
Aceeasi arta virtuala ce o creez
Cu niste cuvinte sparte
In cioburi de monitor stricat.
Si undeva pe afara miroase a moarte,
Iar soarele se pregateste sa apuna,
Si saracul bec a obosit sa mai straluceasca,
In atelierul unei adolescente.




Scurt: Sa ma cac pe ea de raceala!! :((((

Read More

Leapsa dubla

Multumesc Love for Books :d
Leapsa I

1. Scrie 3 lucruri pe care stii sigur ca le vei face maine.
-Sa ascult Nirvana
-Sa stau la ora de M1
-Sa scriu.

2.Scrie 3 dorinte care nu ti s-au indeplinit inca
-Sa-mi ucid fostii colegi
-Sa am o chitara
-Sa am publicata o carte

3.Scrie primul cuvant care iti vine in minte
Moarte

4.Ce auzi in acest moment?
Nirvana - About a girl

5.Daca ai putea pleca in vacanta cu orice scriitor/scriitoare,pe cine ai lua cu tine?
Anne Rice, o iubesc!

6.Care e cea mai iesita din comun activitate a ta ?
Imi place sa ma plimb prin cimitire.

7.De cine te-ai speria : stafia lui Michael Jackson sau de Britney Spears tunsa la chelie?
N-a mai fost Britney cheala si inainte/ Nu stiu.. cred ca m-as speria de reflexia unei papusi intr-o oglinda, noaptea.

8.Ceva de incheiere:
Hasta la vista!



Leapsa II

1. Daca vi s-ar propune sa va scrieti biografia, carui scriitor i-ati incredinta sarcina aceasta?
Kurt Cobain. Este mai mult un cantaret, dar a scris si el... versuri pe care le regasim in melodiile lui.

2. Care sunt motivele pentru care i-ati incredinta lui sarcina aceasta?
Ma fascineaza.

3. Este sfarsitul lumii. Ce carte ati pune in capsula cosmica pentru a pastra o « urma» a umanitatii?

Anne Rice - Vampirul Lestat
Deoarece descrie viata omeneasca de la secolul 18, pana acum.

4. Cum arata pentru dvs. pauza ideala pentru a citi o carte?
Cu Toby Keith in difuzoare, o cana calda de ceva langa mine, intinsa in fotoliu.

5. Dacă ati avea puterea de a « sterge » un personaj de roman, care ar fi acesta?
Orice personaj are splendoarea sa.

6. Care sunt motivele pentru care ati scoate acest personaj?
-

7. Cati kilometri ati merge pentru a gasi o carte ?
De obicei le trag de pe net dar... :)) PANA LA CAPATUL PAMANTULUI!

8. Daca ar fi posibil sa va intoarceti in trecut, ce scriitor ati vrea sa intalniti ?
Pff...Lovecraft.

9. Care ar fi primele cuvinte care i le-ati adresa (In afara de « Buna ziua ») ?
Vrei sa te casatoresti cu mine? :))

10. Descrieti biblioteca visurilor voastre.
O casa maaare mare mare cu scari spirala interioare, cu un semineu imeeens in care sa arda focul tot timpul, cu rafturi multe multe si carti vechi dar proaspete, multe fotolii comode (in stil vechi) si aparate de alea de facut cafea :)) dar mici.. sau ascunse, sa nu strice ambianta aceea de "vechi si prafuit" :d :x Ah da.. si muzica, of course! Him, de preferinta. Nu, ca ma afce sa visez la Ville Valo :)). The cure :d

Lepsele merg la:
C.L.M., Vremea Cartilor, 29 decembrie, Flyerboy (Alegeti una sau puteti sa le faceti pe ambele, nu se supara nimeni :d

Read More

Ganduri.

Ce as putea spune despre mine? Ca scriu poezii? Ca-mi urasc numele? Sa limpezesc niste cuvinte sau sa le ordonez in sens descrescator dupa absurditatea lor sadica? "M-am nascut... am crescut.." sa folosesc oare influente de Copperfield sau sa va spun ca prietenul meu cel mai bun a murit? Sau poate va pot spune tot. Dar totul e un mare gol si golul o mare de balene cu pescari in burti.. stai, asta nu-s eu, asta-i Sorescu. Oare la fel ca Iona, am uitat cine sunt? Dar el nu oscila intre o Diana dintr-o Panza de paianjen si germancele Hertei Muller. El oscila doar intre goluri. Si personajele.. n-o fi si ele tot goluri? Goluri umplute sau forme fara fond? Staai, nuu, mi-am amintit! Sunt fiinte de hartie! Pai daca nu mai stiu nici ce-s personajele.. de unde sa stiu cine mai sunt eu? Eu sunt in mii de particule ce se scald in moleculele imprastiate in camera mea, in universul meu decorat cu suflete pierdute-n van. Prea greoi pentru ochi sau suflet la citit? Poate. Da, sunt greoaie dar nu vreau sa citesc in comentariile voastre replici fat-shamingoase asa ca nu va mai zic de aspectul asta. Am ochi de catapulta si m-arunc peste lumi zburand fara sfarsit negasind nimic care sa-i merite. Imi place cine sunt chiar daca uit uneori cine sunt dar stiu ca eu mereu ma voi regasi la final. De parca asta nu-i inc-un final si eu inca nu m-am regasit.. dar lasa. O va face Iona. O vor face toate celelalte personaje vii, reale, ireale, isterice si nebune si palpabile doar in capul nostru. O vor face gumele de mestecat cu aroma de capsuni care inca pastreaza dupa ani amprentele dintilor strambi, lipite pe vreun lemn umflat. Sper ca v-a placut. Sau nu sper, ca nu-mi pasa ce credeti voi. Ca daca nu-mi pasa nu scriam.. stai, ce?

Read More

Vampirul Davil

Din cauza ca nu prea am inspiratie pentru poezii, si, ca sa nu va umplu capul cu tampenii despre Satan (nu intrebati) am decis sa postez un mic fragment din cartea pe care o scriu, Vampirul Davil (Diana m-a ajutat cu numele, Da - dark Vil-evil, si m-a convins sa o continui, dupa ce am facut o mica compunere (7 pagini) pentru un concurs :d ) Enjoy!

"Apoi Andrei daduse drumul la muzica, nu la una rock, ci un gen mai chill. Apoi am stat la masa, am mancat, am vorbit, am fost alaturi unul de altul in acele timpuri minunate, cand Craciunul ne bucura cu a sa prezenta. Andrei, care era o gazda deosebita, a stins becurile, lasand ca singura lumina sa fie cea care vine de la lumanarile de pe masa, si cea care venea de la instalatia bradului de Craciun. Dupa trei tigari, doua pahare de long drinks nu stiu ce si o usoara ameteala, Davil m-a invitat la dans. A fost primul nostru dans, si toate privirile erau atintite asupra noastra. Cu o mana ma tinea de soldul stang si cu cealalta imi sustinea mana dreapta, iar mana stanga mi-o tineam agale pe umarul sau drept. Am inceput sa ne miscam usor, sa ne unduim corpurile intr-un vals foarte lent si lenes. Ne priveam suav si dintr-o data parca totul in jurul nostru nu mai exista. Parca nu mai eram nu eram in incapere decat noi, desi incepura sa danseze si ceilalti. “Cheers, darlin’, Cheers to you and your lover boy Cheers darlin' I got years to wait around for you”… corpurile noastre erau acum lipite ca intr-o imbratisare si simteam cum corpul lui imi strivea usor sanii. Si chiar si cand purtam tocuri de 10, ca atunci de exemplu, tot era mai inalt ca mine. El, un metru optzeci iar eu 1,60 si ceva. Parul lui blond si carliontat nu ii era prins in coada, ca de obicei, ci lasat sa curga usor pe spate si pe umeri. Datorita luminii lumanarilor, se puteau observa in parul lui blond natural niste suvite ca de un aur rosu ce luceau libere, prinzand parca si mai multa lumina de la zambetul lui Davil. Si ce zambet… el avea o mie si una de zambete. Iar cel din seara aceea fusese un zambet suav, molcom, ce exprima o profunda liniste sufleteasca. Niste buze ce pareau rosii la lumina aceea vaga, niste buze bine conturate, mari dar inguste, senzuale si pline, ce formau un zambet pur si inocent. Ochii lui albastrii, mari, ce emanau lumina si caldura, priveau in jos spre ochii mei mici, negrii in bezna aceea, ce se pierdeau in adancul fiintei lui. Deodata imi gasesc mana dreapta plimbandu-se usor prin bogatul lui par de aur si ma trezesc sorbindu-i din dulceata inghetata a buzelor de satin rosu. In jur prietenii nostri dragi incepura sa fluiere usor si sa ne aclame pentru sarutul nostru pasional, dar noi nu ii bagam in seama. Cum am mai spus, parca eram numai noi in incapere, parca totul disparuse in jur, ramanand numai pasiunea aprinsa dintre noi. Ramanand numai atractia dintre rochia mea rosie de catifea si camasa lui de in cu manecile suflate, de un albastru intens. Picioarele noastre se atingeau usor in timpul dansului creind o senzatie placuta, si daca l-am calcat sau nu pe picioare in timpul dansului nu a contat. Noi eram tot ce conta. Numai noi."

Nu va spun mai multe acum :d Doar dati-va cu parerea si imaginati-va continuarea... Dati un comment si eu voi vedea daca puteti sa ghiciti continuarea :D

Read More

Ville Valo - poezie

Ce te mai iubesc!
Fantasma dulce a carei voci
Rasuna peripit din computerul meu
Tunat cu imagini de-ale tale.
Si ce te-asi mai vrea la pieptul meu!
Sa-ti admir ochii verzi-albastrii,
Sa ma joc in parul tau de un abanos
Stralucind la lumina ochilor mei
Fermecati de frumusetea fiintei tale.
Asta mi-e dorinta: sa te am!
Oh, suflet bun, ce grea-mi e povara!
Sa suspin dupa tine iar si iar,
Sa te doresc langa mine cu orice pret!
Vocea ta mieroasa ce-o ascult peripit
Imi mangaie sufletul asa cum tatuajele-ti
Imbratiseaza pielea palida ca neaua.
Si asa o iubire imposibil de perfecta se naste
Cu un funerar al inimii mele
Ce-l canti din struna-n fiecare zi.
In fiecare ora, in fiecare minut,
In Winamp’ul computerului meu.
Oh, rocker angelic! Cat de inuman poti fi!
Sa lasi alte inimi sa se indragosteasca
De pielea catifelata, ochii-ti verzi albastrui
Si parul negru precum smoala.
De fiinta ta ce n-o vor atinge niciodata.
Si ce voce blanda, inuman de angelica.
O voce atat de calma si suava ca te pierzi
Numai prin notele muzicale compuse
Dintr-o serie de respiratii si eforturi ale
Corzilor vocale innecate cu miere.

Am recitat-o astazi la ora de romana si Doamna Profesoara a avut o reactie destul de placuta :D

Read More

Stephen King - Christine

Uau.. a trecut ceva de cand n-am mai scris intr-adevar ceva pe blog. Sa va spun cum imi beau eu ceaiul de rahat ... sunt obligata, ma doare gatul ingrozitor. Si sa va intreb ceva: fratilor, ati invatat vreodata o lectie la istorie si ati visat-o? :))...eu da. :-j. Ah... si sa va mai spun cat de mult m-a impresionat cartea Christine, de Stephen King.

Am terminat-o de citit ieri, dupa o saptamana (o puteam citit mi repede, dar scoala... invatatul... stiti voi). Am plang continuu la ultimele 5 pagini? da... 5 sau 10 pagini. Deci, sa va povestesc. Ah... dar mai bine nu va povestesc mare lucru, ca's cam adormita si nu vreau sa scriu tampenii... Pe mine m-a impresionat pana la lacrimi! Arnie, cumpara o masina de la Lebay, care pare sa fie blestemata, bantuita, mai bine zis de sufletul lui Lebay, care moare la scurt timp dupa ce vinde masina. Arnie incepe sa fie si el "sub posesia" lui Lebay. Vor reusi Dennis si Leigh sa scape de Christine? Vor reusi ei sa il salveze pe Arnie de la un dezastru? Vedeti si voi. :x

Read More

Cineva ca tine

Vreau sa iubesc pe cineva ca tine!
Un inger ce aduce iubita moarte,
Cu sange negru ce-i curge prin vine.
Ce-si cauta prada in ore de noapte.

Si te caut si nu te gasesc,
Si prin negurele noptii iar ma gandesc
La ochii tai ce-atat ador!
La sufletul tau dornic de amor!

Un demon nebun si inocent,
O imagine pura a ingerului decadent.
Dornic de varsare de sange
De sange pur si dulce…

Un D-zeu al demonilor si al inimii mele,
Un vampir singuratic facator de rele.
Un opus perfect al imperfectului ceresc
Si-mi doresc sa stii ca vreau sa iubesc!

Pe cineva ca tine…

Read More